26 octombrie 2017 a fost ziua când s-au împlinit 10 ani de la trecerea în neființă a celui mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor – Nicolae Dobrin.
Pentru mine a fost o zi tristă, era normal, suporterul acuză lipsa momentelor magice oferite de legendarul Dobrin.
Tristețea a fost însă accentuată de modul în care s-a desfășurat această comemorare. A fost o lipsă totală de implicare a autorităților locale, care probabil n-au înțeles că „decentă”, „regret”, „omagiu”, „reculegere” nu înseamnă să nu faci nimic…
D-le primar, un mesaj postat pe Facebook la ora 12.00 reprezintă prea puțin atunci când comemorăm 10 ani de la dispariția unei legende a Piteștiului și a României.
Am constatat (cu regret) și lipsa de implicare a presei locale, care a preferat să pună pe prima pagină articole despre deranjul provocat în Pitești de înmormântarea unui decedat de etnie roma.
Așa cum am scris și pe grupul dedicat suporterilor alb-violeți, aș fi preferat ca străzile din Pitești să fi fost blocate de piteșteni care să participe la comemorarea celui care a fost Nicolae Dobrin, nu de un alai al țiganilor (și asta fără a fi rasist).
Aceeași dezamăgire și în ceea ce privește presa sportivă de la nivel central… nimic despre comemorarea celor 10 ani fără Dobrin. S-au găsit cei de la Gazeta Sporturilor să vină cu o știre de can-can despre faptul că un copil, Roberto Mălăele, a debutat la 14 ani și 6 luni, depășindu-l pe Dobrin care debutase în prima divizie la 14 ani și 10 luni. O dovadă în plus că în România primează can-canul în detrimentul valorilor autentice.
Suporterii alb-violeți? Care suporteri? Cei din mediul online?
În afara celor câțiva membri ai galeriei vulturilor, care au fost prezenți la stadion și la mormântul regretatului Dobrin, unde au aprins lumânări și au depus 2 coroane, nu am văzut pe nimeni… Unde sunt suporterii?
A devenit Facebook peluza din care încurajăm echipa și ne omagiem legendele?
Dacă da… e trist…foarte trist.
PS: îi mulțumesc lui Sorin Necula. Care Sorin? Vă spune el, dacă vrea.